De la desenul literelor la inginerie și științe cognitive: Povestea lui Aleodor Lăzărescu

Cât de pregătit este un elev din sistemul alternativ pentru rigoarea unei facultăți tehnice și pentru provocările pieței muncii? În acest interviu oferit Școlii Părinților, Aleodor Lăzărescu — absolvent de Școală Waldorf, inginer, absolvent al Politehnicii din București, cercetător în psihologie și formator Waldorf — demonstrează că arta, poveștile și libertatea din copilărie nu frânează succesul academic, ci îl potențează. Descoperă o conversație inspirațională despre spargerea mitului „copilului prea protejat”, tranziția spre un liceu tradițional, flexibilitatea intelectuală și modul în care gândirea în ansamblu te ajută să stăpânești problemele complexe ale viitorului.

Privind înapoi la primii ani de școală, care este cea mai pregnantă amintire sau stare pe care ți-a lăsat-o educația Waldorf?

Dacă mă gândesc înapoi către primii ani de școală, îmi amintesc cu mare bucurie de momentul în care am învățat literele cu ajutorul poveștilor și desenelor. Era așa un entuziasm, o lumină în suflet și un sentiment de: pot să fac totul, pot să cunosc lumea! Iar în același timp simțeai că te afli într-un spațiu care avea grijă de tine. Îmi amintesc cu mare bucurie și exemplul poveștii în care am învățat cum trebuie să folosim parantezele, atât de vie și de naturală. Cum să nu vrei să vii la școală să afli și mai multe?

Pedagogia Waldorf pune mare accent pe învățarea prin experiență directă, artă și ritm. Cum simțeai atunci că îți influențează modul de a gândi și de a explora lumea?

Clar, simțeam că pot să cuceresc lumea. Era o bucurie să venim la școală. Erai curios să afli: ce se întâmplă mâine? Ce se întâmplă la istorie? Ce aflăm la geografie? Ce vom face cu literele? Era un entuziasm și o bucurie fantastică, voiam să aflăm mai mult, să vedem cum sunt legate toate între ele. Prietenii mei care mergeau la școli tradiționale făceau bastonașe, scriau din obligație și erau triști că mergeau la școală, când auzeau că noi dădeam mâna cu profesorii noștri, că aveam povești și că folosim culori, voiau și ei cu mine la școală. Școala Waldorf mi-a dat această curiozitate și mod de a aborda și a gândi în imagini mari, fără a uita însă de detalii - să caut, să văd cum funcționează lucrurile împreună.

Ai urmat un liceu cu alt profil decât Waldorf, iar ulterior ai absolvit Universitatea Politehnica din București. Mulți părinți se tem de „șocul tranziției”. Cum a fost pentru tine trecerea într-un liceu tradițional și ce s-a întâmplat la materii precum matematica sau fizica?

Nu pot să zic că a existat un șoc al tranziției. Pentru colegii mei de liceu am fost interesant și nu înțelegeau de ce mie nu mi-era frică de profesori și aveam o relație așa de bună cu ei și de apropiată. Și atunci chiar am fost ales șef al clasei tocmai din această cauză, iar eu cu profesorii care erau mai duri, care erau cunoscuți ca fiind duri, chiar am avut o relație bună. Doamna profesoară de fizică de atunci, Doamna Tudor, mi-o amintesc foarte clar, care era mai excentrică, dar o persoană bună. Am avut o relație foarte interesantă cu ea de la început, ne-am înțeles bine, i-am zis că vin din mediul Waldorf, doar că pentru mine lucrurile sunt altfel, că pentru mine profesorii sunt parteneri, și atunci a fost o relație chiar frumoasă. Cu colegii m-am înțeles foarte bine, notele atât la matematică cât și la fizică au fost foarte bune. Am fost în top 3 în clasa a IX-a, iar până în clasa a X-a am ajuns deja pe primul loc, iar în clasa a XII-a am fost primul pe întreg anul. Iar, într-adevăr, o diferență a fost faptul că se învăța atât de disparat. Orele, aveai una de mate acum, a doua de română, una de mate, una de fizică. Acest lucru, într-adevăr, a necesitat poate, una, două luni de ajustare, dar entuziasmul, căutarea pentru a înțelege mai multe și a vedea mai multe a fost viu. Și asta s-a văzut în relația cu toate materiile și a fost ceva diferit și pentru profesori, că mă întreba de unde vin, ce am făcut, ce este pedagogia Waldorf. Așa că pentru mine pedagogia Waldorf în cadrul acestei tranziții a fost un real câștig. Având în vedere că am performat la toate materiile și mi-am păstrat entuziasmul și dorința de a căuta, chiar și într-un sistem tradițional de învățare.

Pregătirea pentru o facultate tehnică precum Politehnica cere rigoare și gândire analitică. În ce măsură modul în care ai învățat la Waldorf ți-a dezvoltat gândirea logică și capacitatea de a rezolva probleme complexe?

Pentru un inginer este foarte important să vadă atât detaliul cât și viziunea de ansamblu. Și atunci o pregătire precum cea a Waldorfului nu abordează numai gândirea analitică și rigurozitatea care există în cercetare. Gândiți-vă cât de greu este să faci un desen de forme, un desen creativ, să treci de la o poveste la ceva foarte practical și apoi să găsești noi soluții. Ceea ce avem ca parte de tehnologie, de parte de mișcare, noi mai întâi învățăm cu corpul nostru și înțelegem lucrurile abstracte prin practic, astfel că pentru un inginer, ceea ce noi dobândim în școala Waldorf este de foarte mare valoare. Mulți profesori m-au întrebat: "Ce e diferit la tine, de ce abordezi materiile astfel, de ce cauți legăturile între subiectele, fie de la aceeași materie, chiar și împreună cu alte materii?" Și când aflau că veneam de la Școala Waldorf, ei căutau să afle mai multe despre școala Waldorf. Inclusiv colegii au văzut că există ceva diferit. Astfel, Școala Waldorf îți oferă rigoarea cercetării și gândirea analitică de a pune detaliile împreună cu ansamblul și de a vedea problemele în contextul lor mare, în legătura lor cu alte lucruri. Îți dă aptitudini practice, de desen, cunoașterea fizică, regulile, legile fizicii, cunoaștere atât prin jocul propriului corp, cât și prin abordarea de gândire abstractă. Ca să putem să gândim abstract, avem nevoie mai întâi de o înțelegere practică a lucrurilor. Și Școala Waldorf ne dă exact acest lucru. Eu pot să spun de foarte multe ori, am avut această trăire, această conștientizare că fără Școala Waldorf mi-ar fi fost mult mai greu ca inginer să înțeleg problemele complexe, pentru că tu în Școala Waldorf pui laolaltă mai multe: faptul că înveți prin povești mai întâi, apoi se transformă totul prin desen, iar apoi ajungi la o gândire abstractă, îți dă termeni de evoluție și tu simți însuși că ai evoluat și ai încredere în capacitățile proprii. Iar ca inginer trebuie să ai încredere în capacitățile proprii și să poți să iei decizii rapide în situații complexe.

Traseul tău este fascinant: inginerie, management digital, cercetare în psihologie și științe cognitive, formator Waldorf. Cum se conectează aceste domenii aparent diferite? Te-a ajutat școala din copilărie să dezvolți această flexibilitate intelectuală?

Clar, clar, flexibilitatea mea a fost dată de școala în Waldorf. Dar trebuie să nu ne gândim numai că problemele sunt diferite, ci trebuie să vedem firul roșu care le leagă. Nu putem să rupem partea de științe cognitive, partea de creier, partea de dezvoltare, pentru că noi ne dezvoltăm în relație cu mediul, putem să ne uităm la știința goetheanistă. Goethe, un mare literar și un mare istoric, a putut să facă studii tehnice de mare valoare, care și acum sunt folosite în optică, în botanică, în științele exacte. Deci nu putem să rupem lucrurile unele de altele. Astfel că da, ingineria împreună cu științele cognitive, cu partea de pedagogie, formator, toate se leagă pentru că niciodată nu putem să rezolvăm o problemă lucrând doar într-o singură parte. Gândiți-vă că dacă am avea un ceas, ca să poți să înțelegi cum funcționează ceasul, trebuie să înțelegi toate, toate rotițele din el. Și trebuie să înțelegi scopul pentru care îl faci și apoi trebuie să iei în considerare faptul că trebuie să fie posibil să fie pus pe o mână și să fie și ușor, să fie și estetic, astfel vedem câte lucruri se leagă pentru un obiect relativ simplu și uzual pe care noi l-avem la îndemână. Dar în contextul educațional și al societății de astăzi în care toate problemele se întrepătrund, este foarte important să înțelegem viziunea de sus, viziunea de ansamblu, că în momentul în care lucrăm într-o parte este posibil să avem rezultate și consecințe și în altă parte. Astfel că în ziua de astăzi, în care tehnologia e atât de apropiată de noi și este peste tot, ea nu ne modelează numai ca utilizator, ci și ca societate. Și atunci este nevoie să înțelegem atât de ce este tehnologia astfel cum e, partea de inginerie, modul în care ne afectează pe noi fizic și intelectual. Și astfel ne legăm deja de științe cognitive, ce înseamnă psihic uman, care e legătura cu emoțiile. Este corpul doar o mașinărie? Există ceva mai mult? Și aici e nevoie de cunoaștere. Iar pedagogia, vedem că este ceva aplicat. Și lucrul cu oamenii în ziua de astăzi e tot mai important, având în vedere că ceea ce noi facem fizic, material, va fi înlocuit de, practic, această revoluție a digitalizării, fie însemnând capacități de producție, producere rapidă de subansamble sau inteligență artificială. Vedem că însăși gândirea noastră obișnuită care, cum să spun, nu este pătrunsă de emoții, de estetică, de suflet, vedem că deja se duce către mașini. Și atunci, da, flexibilitatea mi-a fost dată de pedagogia Waldorf și este necesar ca mai mulți și din ce în ce mai mulți oameni să putem să vedem problemele și rezolvările într-o imagine de ansamblu, pentru că altfel nu facem decât să le împingem și să nu înțelegem unde ne aflăm.

Există mitul că elevii din școlile alternative sunt „prea protejați” și mai puțin pregătiți pentru mediul competitiv din piața muncii. Cum ai experimentat tu competiția din liceu, facultate și din carieră?

Nu am simțit o frică față de competiție niciodată, pentru că competiția mea ca elev Waldorf nu a fost cu ceilalți, a fost cu mine însumi, spre dezvoltarea mea. Și atunci, dacă eu sunt sigur pe abilitățile mele și știu ce pot, de ce mi-ar fi frică de ceilalți? Colegii mei au fost surprinși că eu lucram împreună cu ei, ajutam și la facultate și în liceu, chiar și acum la cea de-a doua facultate. Colegii mei tineri sunt surprinși că eu sunt deschis către ei, că eu caut alte soluții. De multe ori și profesorii se uită cum caut o soluție tehnică la o problemă psihologică sau din contră, găsesc substratul evoluției unei tehnologii în problemele psihologice care au apărut. Și atunci, competitivitatea nu cred că este o problemă și mai degrabă trebuie să ne gândim: Este nevoie de o protecție până la un anumit timp? Și eu zic că da, gândiți-vă la o plantă, are nevoie de protecție, la un animal, are nevoie de protecție cât este mic. Gândiți-vă la tehnologia noastră, la ceea ce noi creem, are nevoie de protecție până la o anumită perioadă, când apoi poate fi lăsată în exterior și nu doar că este lăsată în exterior, ci îmbunătățește și ajută la evoluția mediului și contextului în care se află. Așa că protejarea aceasta până la anumită vârstă este benefică, pentru că dă încrederea în sine, dă încrederea în puterile proprii, face ca lumea să fie văzută cu optimism și nu cu pesimism. Într-un aspect totuși real și astfel încât copilul când ajunge la vârstă matură, înțelege. Își înțelege propriile puteri, înțelege nevoile mediului și poate acționa în consecință într-o armonie a interiorului cu mediul exterior și asta face ca psihologic vorbind, să reziste în fața oricăror schimbări și să găsească soluții atât pe piața muncii, cât și pe aspectele interne ale vieții. Ceea ce știm este că în ziua de astăzi a ține echilibrul între muncă și viața personală este dificil, dar pentru elevii Waldorf este o oportunitate pentru că ei găsesc legăturile și nu se lasă dovediți de greutățile din câmpul muncii pentru că ei le abordează cu curaj, entuziasm și încredere și fac și găsesc ceea ce le place și în muncă.

Părinții de astăzi caută școli care să le garanteze copiilor un viitor sigur într-o lume digitalizată și în rapidă schimbare. Din dubla ta perspectivă — de fost elev și actual cercetător/formator — ce le oferă educația Waldorf copiilor pentru a fi pregătiți pentru viitor?

Piața muncii, dacă ne uităm, a evoluat foarte mult față de ceea ce noi știam din istorie. Aici se leagă de întrebarea trecută, cum legăm lucrurile, cum se leagă domeniile. Ca să înțelegem ce ne așteaptă în viitor, și chiar și în prezent trebuie să înțelegem, mai multe arii ale trecutului și evoluția noastră, tehnologică, socială, științifică, artistică, pedagogică și psihologică, pentru că psihicul, vedem, are deja din ce în ce mai multă importanță. Pentru viitor, dacă ne gândim, vedem că în ultimii 30 de ani, piața muncii s-a schimbat enorm. Vedem că soft skill-urile sunt la fel de importante, dacă nu mai importante, decât hard skill-urile. Până acum cinci ani ne-am fi putut gândi că a fi programator era o muncă foarte, foarte bună. Cu evoluția AI-ului, deja programatorii, dacă nu sunt experimentați și nu reușesc să gândească problemele într-un mod complex, și să le rezolve, de la o gândire mai înaltă, vedem deja că își pierd această poziție privileged în câmpul muncii. Așa că pedagogia Waldorf îți dă o flexibilitate, după cum am zis la întrebarea trecută, și mai mult decât atâta, îți dă capacități proprii, încredere și apoi flexibilitatea te duce pe diferite domenii, indiferent când în timpul vieții, pentru că aceste capacități pe care le dobândim copii fiind, rămân cu noi în structura creierului și în structura corpului pentru totdeauna. Astfel, dacă se schimbă ceva în piață, putem să ne schimbăm și noi. Putem să găsim soluții inovatoare, putem să găsim aspecte pe care alții nu le văd, putem să ne adresăm nevoilor oamenilor, pentru că noi ne înțelegem propriile noastre nevoi și simțim legătura noastră cu ceilalți. Astfel că, decât să îi supraspecializăm pe copii pentru un viitor pe care nu îl înțelegem și nu îl cunoaștem, este mai bine să fim cu capacități generale în timpul copilăriei, care apoi, cu cât înaintăm, să ne ofere posibilitate de specializare, dar o specializare multidisciplinară. Pentru că viitorul nostru va fi multidisciplinar. Cu cât facem programe specializate împreună cu tehnologia pe care noi o creăm, cu atât mai mult preț se va pune pe abilități multidisciplinare. Dacă ne uităm istoric, vedem că slujbele plecând de la agricultură până la revoluția industrială și acum la revoluția digitală, vedem că slujbele care făceau un singur lucru, o singură mișcare sau un singur simplu set de mișcări specifice au fost înlocuite rapid de tehnologie și asta înseamnă că și gândirea noastră obișnuită cu AI-ul va fi înlocuită de abilitățile noastre de gândire obișnuite, le vom externaliza și atunci e nevoie să avem abordări multidisciplinare, viziuni de ansamblu pe care AI nu le poate înlocui, pentru că nu le poate înțelege din interior. Și aici intră partea de detaliu. Când facem un desen, avem partea de ansamblu și partea de detaliu. Și noi, ca elevi Waldorf, le stăpânim pe amândouă. Și avem și flexibilitatea interioară, reziliența, cum este acum în psihologie, să rezistăm schimbărilor. Pentru că schimbarea e în exterior și nu în mine. Interiorul meu nu depinde de exterior. Este în relație, dar nu depinde.

Dacă ar fi să descrii într-o singură frază ce le clădește Școala Waldorf elevilor săi pentru tot restul vieții, care ar fi aceea?

Dacă ar fi să spun, poate într-un singur cuvânt, ar fi autenticul sau autenticitatea propriei ființe, dar aș spune clar: curajul, entuziasmul și iubirea față de frumos, bun și adevăr. Ceea ce în ziua de astăzi sunt clare abilități, care îi deosebesc și care sunt la mare căutare. Într-o lume în care nu mai știm ce e real, vedeți AI, în care nu mai știm ce e frumos, din nou putem să ne gândim la AI și la eficiența cu care căutăm noi soluții în lume, dar nu la eficacitate ci la bunătatea, de care e clar că lumea are nevoie mai multă. Și de câte ori nu suntem bucuroși când suntem ajutați când avem o problemă? Nu am vrea să fie mai mulți astfel de oameni în lume?

Îi mulțumim din suflet lui Aleodor Lăzărescu pentru deschiderea, generozitatea și inspirația împărtășite în acest interviu!