Ar fi frumos să puteți auzi un copil povestindu-vă despre o zi la școala Waldorf, dar până facem un clip cu acest subiect, haideți să vă povestim noi, adulții de acolo, câte ceva...
La cei mici lucrurile sunt mai haioase și mai pline de farmec, la gimnaziu ele devin ceva mai sobre...Așadar, un copil de primar care vine la școală (preferabil cu mijloacele în comun, pentru că probabil știți deja, școlile Waldorf nu au circumscripție școlară) are de obicei ocazia să observe multe în drum: cum arată copacii, ce culori mai au frunzele, dacă e cald sau frig, dacă cerul e senin sau înnorat etc Dacă are ocazia să meargă și un pic pe jos poate găsi vreo floare, vreo castană sau vreo frunză interesantă (în funcție de anotimp) pe care să o aducă la masa anotimpurilor ca dar.
Foto: sala de clasă și masa anotimpurilor, toamna
Primul lucru pe care îl fac la intrarea în sala de clasă e să dea mâna cu doamna învățătoare, să o privească și să o salute urându-i o dimineață bună. A privi un adult în ochi și a avea parte de un zâmbet și de o strângere de mână poate fi un început minunat de zi. Apoi urmează întâlnirea cu colegii și partea de socializare liberă, ideal în jur de zece minute înainte de începerea orelor.
Sunetul unui clopoțel de apă anunță începerea programului: copiii și „Doamna” fac un cerc și se începe ziua cu zicerea de dimineață. Aici vă invit să vă opriți un pic și să faceți un exercițiu de imaginație propus de un profesor cu multă experiență în pedagogia Waldorf (peste 25 de ani) de la Timișoara: închipuiți-vă Pământul așa cum s-ar vedea el din spațiu și razele soarelui atingându-l în timp ce se rotește în jurul axei sale, marcând astfel începutul zilei. Și pe măsură ce acest lucru se întâmplă închipuiți-vă vocile unor copii spunând aceeași zicere de dimineață fiecare în limba sa: Finlanda- Estonia- România-Bulgaria- Grecia, apoi Suedia-Polonia- Belgia- Germania- Franța Italia, urmate de Marea Britanie- Irlanda- Spania- Portugalia. Val după val, copii și învățători salutând o nouă zi cu aceleași cuvinte, în limbi diferite pe măsură ce ziua coboară pe Pământ. E o imagine frumoasă care ne arată locul nostru în lume și contribuția la acest cor global. Cercul de dimineață presupune trezirea corpului: ritmuri și jocuri pentru degete, mâini, picioare, jocuri de atenție. Apoi urmează frământările de limbă și ghicitorile (sau ghicitorile matematice, după caz) și un cântec, neapărat un cântec!, căci e minunat să îți începi ziua cu un zâmbet, și un cântec alături de prieteni!
Când această etapă s-a încheiat pot urma veștile zilei: Oare are cineva ceva de împărtășit cu colegii azi? Clar nu trebuie zilnic să împărtășească ceva fiecare copil, dar poate se întâmplă ca în drum spre școală să observe că ziua a devenit mai mică sau din contră s-a mărit, să întâlnească un pisoi sau un cățel pe stradă, sau pur și simplu să anunțe că în câteva luni va deveni frate sau soră mai mare. Sunt lucruri importante în viața unui copil....
E timpul să ne reconectăm cu ziua de ieri: oare despre ce am discutat? Oare ce am lucrat? A fost povestea literei „P” sau poate șirul lui 7, ori linia dreaptă și linia curbă? Sau poate muncile de toamnă și cum se pregătește pământul pentru iarnă? Și fiecare copil contribuie cu câte o informație sau mai multe – unii dornici să arate cât de mult își amintesc, alții uimiți de memoria extraordinară a colegilor, unii amintindu-și ceea de le-a plăcut, alții ce li s-a părut interesant, iar Doamna, ascultă, ordonează, corectează, realizând doar cu glasul o imagine cât mai corectă a ceea ce a fost ieri. Și așa se ajunge la temă- tema e foarte importantă de aceea ea trebuie mereu corectată. Pentru unii copii a fost ușoară și a dura „efectiv 5 minute”, alții nu au înțeles ce trebuia făcut, nu și-au mai adus aminte. Noroc cu colegii și cu doamna, așa au șansa să se corecteze, să înțeleagă și să repare.
|
După temă, începe noul! Azi va fi ceva nou de învățat! Totul începe cu o poveste și Doamna e foarte pricepută la astfel de lucruri, apoi facem un desen. Și aici, tot Doamna, ne arată cu desenul ei de la tablă căci trebuie folosite anumite culori, există o anume ordine ce trebuie respectată pentru a descoperi noutatea zilei. Și Doamna știe! Urmează partea preferată pentru mulți: exersarea noii forme (litere, cifre etc) în viața reală: cu corpul, cu obiectele din jur (uneori), împreună cu ceilalți colegi, cu obiecte mai micuțe cum ar fi conuri, ghinde, sâmburi, ceară de albine. Apoi începem să așezăm forma în aer, pe spatele colegului, și , în fine, la final o așezăm pe foaie. Și nu e lucru ușor: trebuie să fie frumoasă, să fie bine încadrată de chenar, să fie mare, dar și repetată în mic... În fine clasa pregătitoare e provocatoare!
Foto: Caiet de epocă (Om și animal), clasa a III-a
Uneori facem și turul galeriei: adică așezăm caietele toate unul lângă altul pe podea și le privim: aceeași poveste, același tip de cuburi cerate și creioane, aceleași culori și totuși atât de diferite. Unele sunt pline de forță și intensitate, alte desene si litere sunt atât de delicate de parcă sunt niște văluri așezate pe foaie. Alteori sunt mici de parcă ar fi urme de furnici, iar unele par atât de bine așezate, chiar pe mijloc de pagină! Le observăm și notăm cu voce tare aceste diferențe. Se mai aude uneori „Acesta e caietul meu...”, dar trecem ușor peste remarcă și învățăm că noi vorbim despre rezultatul muncii, nu despre persoană.... doamna nu uită niciun caiet și are o vorbă bună pentru fiecare, la fel cum nu uită niciodată nici să dea o nouă temă. În fiecare zi!
După atâta muncă e timpul de poveste drept încheiere. Copiii se strâng în cerc în jurul Doamnei, uneori stând pe pernuțe (mai ales în primii doi ani de școală) și ascultă bine-cunoscutele versuri: Vine o poveste, vine de departe..... ce anunță începutul unei părți deosebit de plăcute a lecției.
Sunt unii colegi care vor să spună, alături de Doamna, pentru că fie au mai auzit-o fie cred că știu ce urmează, dar își aduc aminte (sau sunt ajutați de colegi să își aducă aminte) că acesta e un moment de liniște și ascultare. Odată cursul din epoca de bază încheiată (cu toate cele 110 minute ale sale încă din clasa pregătitoare) urmează pauza de masă- o ocazie grozavă de a încerca lucruri noi, de a face schimb de gusturi și de a duce acasă rețete noi . Există „farfuria generozității”- un loc unde cei mici pot dărui fie fructe, fie prăjituri făcute în casă (felii de chec, bucăți de plăcintă etc), fie un sandwich anume pregătit de acasă tocmai pentru acest moment. Și partea absolut grozavă e că după ce dăruiești, poți să și iei și să încerci lucruri noi....
După ce mâncăm e grozav să ieșim câteva minute la joacă cu colegii. Preferabil în curtea școlii...
Apoi urmează orele mai mici: pictura, lucrul manual, euritmia, muzica, sportul, limba germană, limba engleză, iar din clasa a treia Cunoștințele despre ținutul natal etc.
Nu încheiem ziua fără să salutăm colegii și pe doamna învățătoare, așa cum am făcut când am venit: strângându-i mâna și privind-o în ochi.
Foto: exemplu de orar al clasei a III-a
Acestui program zilnic i se adaugă ritmul săptămânii dat de orele de după cursul de bază și lunar dat de sărbătorile specifice acestei educații: Sărbătoarea Curajului (septembrie), Sărbătoarea Recoltei (octombrie), Sărbătoarea Lampioanelor (noiembrie), Sărbătoarea Nașterii Pruncului (decembrie), Carnavalul (februarie) , Bazarul (mai) și cele specifice comunității - Concertul de Crăciun (decembrie) și Sărbătoarea Soarelui (iunie).
Foto: Sărbătoarea lampioanelor
|
|||
O zi de școală la gimnaziu e un pic mai sobră, dar la fel de plină de entuziasm, dorință de mișcare, glume și joacă!
Foto: Clasa a VI-a, început de an școlar
Cursul de bază are tot 110 minute și, în mare respectă cele 4 secțiuni: zicerea și cercul de început de zi , reamintirea și verificarea temei, partea de învățare de lucruri noi, exersarea lor și munca independentă, stabilirea temei și partea narativă. Deși vorbim în continuare de poveste, totuși aceasta devine mai mult „poveste” deoarece profesorul de la cursul de bază aduce în atenția copiilor (sub formă de povestire) civilizațiile Sumerului, ale Indiei antice, ale Egiptului antic, ale Greciei antice încheind de obicei cu Iliada (în clasa a V-a). O dată cu începutul clasei a VI-a îl urmăm pe Eneas în lungul său pelerinaj din Troia până la întemeierea Romei, apoi ne îndreptăm atenția spre Roma cu cele trei etape fundamentale ale sale (regat, republică, imperiu) cu dușmanii și eroii săi- cu Hannibal, Cezar sau Traian. În clasa a VII-a aceste ultime 10-12 minute din curs urmăresc căderea Romei și procesul prin care au luat naștere orașele, modul în care a fost reorganizată societatea, Evul Mediu cu personalitățile sale marcante, modul de viață și idealurile oamenilor de atunci și se ajunge până în Renaștere, trecând prin Epoca marilor descoperiri geografice și Reforma. Magellan, Cristofor Columb dar și Luther, Guttenberg sunt urmăriți în egală măsură. În fine, clasa a VIII-a se concetrează pe oameni excepționali care au lăsat ceva în urma lor: Michelangelo sau da Vinci, Marie Curie sau Einstein, Tudor Arghezi sau Eminescu, Malala sau Greta Thunberg sunt tot atâtea exemple de vieți și personalități aduse în atenția copiilor. Fiecare profesor de la cursul de bază alege personalitatea, personalitățile pe care le prezintă copiilor, povestindu-le viețile, provocările pe care le-au întâlnit, modul în care ei au răspuns acestor provocări și moștenirea lor.
|
Foto: exerciții de perspectivă, orele de arte
|
Foto: pregătirea Concertului de Crăciun și prezentare, orele de muzică
|
E important de menționat aici faptul că, în general copiii care studiază în pedagogia Waldorf petrec în medie mai multe ore la școală decât o fac colegii lor din tradițional (la fel se întâmplă și cu profesorii și cu părinții din această alternativă), în medie cu 2-3 ore mai mult în fiecare săptămână.
Idealul educațional al pedagogiei, se poate spune, își trage rădăcinile din ideea exprimată de Platon în „Republica” că educația ar trebui să cuprindă materii pentru cultivarea minții (de exemplu aritmetica), pentru cultivarea sufletului (muzica) și pentru cultivarea trupului (gimnastica), ideal pe care îl regăsim apoi în Renaștere, modificat și adaptat timpurilor de atunci cu omul ce se dezvoltă în cât mai multe direcții, pictorul ce putea scrie sonete, stăpânea arta dansului și pe cea a conversației, era interesat de științe, model care apare azi adaptat timpului în care trăim și exprimat sub forma celor opt competențe cheie ale educației din Uniunea Europeană (https://education.ec.europa.eu/focus-topics/improving-quality/key-competences).
Pedagogia Waldorf se înscrie în acest parcurs profund european. Crede cu tărie în evitarea specializării precoce la fel cum crede și în evitarea intelectualizării precoce a copilului, ci mai degrabă se concentrează pe construirea unei baze solide de cunoștințe până la vârsta de 18 ani (ideal) sau 14 ani (din ce în ce mai des în zilele noastre).
Pedagogia Waldorf se adresează acelor familii care înțeleg că perioada de gimnaziu e una de căutare și explorare a abilităților copiilor, care vor sa învețe și să obțină rezultate bune la examenele naționale, dar în același timp să își poată urma pasiunile fie că vorbim de activități extrașcolare de sport (tenis, handbal, baschet, fotbal etc), de arte (pictură, sculptură, ore de teatru), fie că vorbim de cursuri ca cele oferite de Universitatea populară Dalles (cursuri de gătit, fotografie, design interior etc).
Nicoleta Măceșanu
Profesor de limba româna și limba engleză în cadrul școlii Waldorf Ilios din București.
11 ani experiență în pedagogia Waldorf.
