Grădiniţă şi clasele 1-6
Curriculum-ul este “piesa” centrală a educaţiei Waldorf. Tema pedagogiei Waldorf o reprezintă dezvoltarea fiinţei umane. Punctul central al fiecărui an de studiu este oferirea de activităţi educative care să răspundă nevoilor emoţionale, fizice, spirituale şi intelectuale ale copiilor, pe măsură ce aceştia trec prin etape de dezvoltare ce pot fi definite.
Alte sisteme educaţionale care funcţionează astăzi au tendinţa de a accelera expunerea copiilor la informaţii ce depăşesc capacitatea lor de a integra aceste informaţii. Copiii Waldorf – grădiniţă şi preşcolari - iau parte la activităţi ce provoacă dezvoltarea imaginaţiei lor prin joc liber, mişcare şi artă. Ritmuri puternice zilnice, săptămânaleşi anuale constituie un fundament solid pentru conştientizarea progresivă a lumii. Experienţele de la această vârstă îi hrănesc şi îi pregătesc să abordeze diferitele sarcini de lucru ale şcolii elementare.
Şcoala Waldorf oferă un program educaţional cuprinzător. În plus faţă de subiectele tradiţionale, copiii studiază două limbi moderne, arte active (muzică, teatru, modelaj, sculptură, pictură, euritmie, arta vorbirii), meştesuguri. Prin acestea copiii sunt activ implicaţi în ceea ce studiază. Cunoştinţele “se trezesc” prin experimentare.
ORA PRINCIPALĂ reprezintă “inima” curriculum-ului Waldorf. Ea se adresează unor nevoi specifice ale copiilor în diferite etape ale creşterii lor. Orele de bază se desfăşoară în etape / module de câteva săptămâni. Astfel atenţia copiilor se concentrează asupra unui anumit obiect de studiu, pe o anumită parte a zilei. Orele de bază sunt prezentate în aşa fel încât să fie respectat modul de învăţare al copiilor, care este fundamental estetic. Nu se folosesc manuale. Elevii îşi produc propriile caiete pe măsura acumulărilor. În clasele mici elaborarea caietelor poate implica copierea desenelor făcute de către profesor şi a celor scrise de către acesta pe tablă. Pe măsura trecerii anilor, aceste “caiete de etapă” reflectă individualitatea copiilor. În cele din urmă, elevii îşi leagă propriile caiete. Astfel, activitatea artistică devine fundamentul activităţii intelectuale. Profesorul de clasă este parte esenţială a procesului de educaţie Waldorf. Atunci când este posibil, el rămâne cu aceeaşi clasă, din clasa 1 până în clasa a 8-a. Potenţialul educaţional maxim al fiecărui copil este realizat prin această legatură esenţială educator-elev.
Evaluare
Notarea tradiţională (note sau calificative) nu face parte din evaluarea obişnuită a elevilor din şcoala primară dintr-o şcoală Waldorf. Aceasta este înlocuită de discuţii frecvente şi apropiate între profesor şi părinte, lucru ce poate evidenţia mai bine dezvoltarea şi devenirea reală a elevului. Sistemul de evaluare implică conferinţe părinţi-profesori, întâlniri cu părinţii clasei şi un raport scris de final de an. Corpul profesoral îşi programează o anumită perioadă pentru conferinţe părinţi-profesori. În clasele 1-8 raportul se trimite acasă prin poştă la sfârşitul anului. Aceste rapoarte anuale sunt pregătite de fiecare profesor ce predă la clasă şi de către diriginte. Înafară de prezentarea lucrurilor pe care copilul le-a experimentat de-a lungul anului, rapoartele oferă sugestii pentru ameliorarea învăţării şi dezvoltarea copilului.
Întânirile de clasă au loc pe tot parcursul anului. Ele permit părinţilor să se întâlnească cu profesorul clasei şi să afle mai mult despre progresul elevilor şi despre curriculum şi să-şi împărtăşească îngrijorările şi ideile, vitale funcţionării sociale sănătoase a clasei. Ele permit părinţilor să se întâlnească şi să creeze o reţea informată de susţinere a muncii profesorului de clasă. Este esenţial ca măcar unul din părinţi să participe la aceste şedinţe.
Metodică Waldorf - Citirea
Pentru că un copil în clasa 1 sau 2 dintr-o clasă Waldorf poate să nu ştie să citească aşa de repede ca unul dintr-o şcoală publică, se poate presupune că noi amânăm experienţa citirii pentru o vârstă ulterioară. De fapt, procesul de citire începe în clasa 1 dar pentru că noi aderăm puternic la punctul de vedere că un fundament complet este vital ca bază pentru experienţa educaţională a fiecărui copil, manifestările exterioare ale “procesului de citire” pot fi amânate.
Abordarea noastră constă în implicarea copilului în procesul de învăţare la multe niveluri: Imaginativ prin spunerea de poveşti; pictural, prin lucrul artistic; simbolic, prin desenarea literelor şi fonetic, prin recitări şi exerciţii de vorbire. Astfel, întâi introducem alfabetul şi apoi continuăm cu scrierea cuvintelor şi propoziţiilor simple, întorcându-ne frecvent la principiile “imagine-artă-simbol-fonetică”. Lucrăm cu copiii câteva luni pentru a fi siguri că au absorbit experienţa acestei abordări a citirii. Această abordare a citirii atrage după sine o mai bună înţelegere a materialului citit, un respect de sine mai mare al copilului şi o motivaţie a unei legături personale mai puternice cu citirea.
Primele lecturi ale copiilor sunt textele pe care le-au scris ei înşişi în caiete, ca activitate de clasă. De obicei nu primesc tipărituri până la mijlocul clasei a 2-a. Adesea, doar în clasa a 3-a (în unele cazuri, începutul clasei a 4-a) copiii citesc la nivelul acelora din şcolile publice. Totuşi, datorită fundamentului puternic care s-a dezvoltat între timp, citirea devine mai rapidă începând cu clasa a 4-a. Sunteţi încurajaţi să vorbiţi cu profesorul copilului dvs în legătură cu programul de citire. Vrem să vă simţiţi în siguranţă în cadrul acestui proces educaţional. Vrem ca al dvs. copil să fie un cititor bun pe toată viaţa şi credem că facem acest lucru posibil prin această abordare a citirii.
Obiecte de studiu speciale
Pe lângă obiectele principale abordate în ora de bază, următoarele obiecte de studiu ocupă un loc important de-a lungul anilor de studiu:
· Euritmia - o mişcare specială înspre cuvântul vorbit şi muzică;
· Muzică (vocal, block-flote, flaut, orchestră);
· Limbi moderne - engleză / franceză - germană;
· Gimnastică Bothmer;
· Modelaj în ceară de albine şi în lut;
· Pictură şi desen;
· Lucru de mână (împletit, croşetat, cusut).
Euritmie
Euritmia ("mişcare frumoasă sau armonioasă") s-a născut la începutul acestui secol crescând din opera lui Rudolf Steiner. Nefiind nici dans nici pantomimă, nu ţine de posibilitatea fizică a figurii umane ci mai degrabă foloseşte corpul ca pe un instrument în spaţiu. Mediul în care euritmiştii fac forme şi gesturi este aerul, folosit aşa cum un sculptor foloseşte lemnul sau piatra.
Încercând să cânte şi să vorbească prin mişcare, euritmiştii “răsună” în spaţiu, aducând toată viaţa şi culoarea muzicii şi poeziei în expresie vie. Ei încearcă să transforme dansul invizibil al sunetului creativ în experienţă vizuală.
Copiii lucrează cu toate elementele arhetipale şi vii ale limbii şi muzicii: măsură, ritm, timbru, tact, calităţile luminii şi întunericului, culori, contragere şi extindere etc. printr-o gamă largă de jocuri de mişcare, exerciţii şi experienţe (trăiri) copiii sunt conduşi către o autoconştientizare crescândă ca fiinţe ale corpului, sufletului şi spiritului. Ei învaţă să se autocontroleze din ce în ce mai mult şi să-şi controleze propriul potenţial expresiv.
Euritmia influenţează graţia mişcărilor copiilor; sporeşte sensibilitatea mâinilor şi degetelor; îmbunătăţeşte abilitatea de a desena şi modela; stimulează simţurile muzical-poetic şi dramatic; eliberează de tensiune şi încordare. Euritmia este, de asemenea, în strânsă legătură cu predarea numerelor, cu geometria şi chiar cu gramatica.
Nicoleta Măceșanu
Profesor de limba româna și limba engleză în cadrul școlii Waldorf Ilios din București.
11 ani experiență în pedagogia Waldorf.
